Un frate fiind stăpânit de mâhnire, l-a întrebat pe un bătrân: „Ce voi face, că-mi zic gândurile că fără de vreme m-am lepădat de lume şi nu pot să mă mântuiesc”. Şi i-a răspuns bătrânul: „Deşi nu putem să intrăm în Pământul Făgăduinţei, mai de folos ne este să ne rămână oasele în pustie, decât să ne întoarcem în Egipt”.

Sfânta noastră Biserică ne mai învaţă nu numai să nu-l urâm şi să nu-l prigonim pe vrăjmaşul nostru, ci: a) Să fim gata a ne împăca cu el (Mt 5, 23-24); b) Să fim iertători (Mt 28, 35); c) Să ne ferim de tot ce ar părea că este o faptă de răzbunare şi neîmpăcare: „nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta aţi... mai mult

Iar surd fiind şi orb, să nu fie (să nu se facă) episcop, nu pentru că ar fi spurcat, ci pentru ca să nu împiedice (să nu încurce) cele bisericeşti.