Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Pentru ce Crezul învaţă în articolele unsprezece şi doisprezece tot aceleaşi adevăruri mântuitoare despre care vorbeşte şi articolul şapte?

Crezul, în articolele sale de la sfârşit, într-adevăr, ne învaţă aceleaşi adevăruri mântuitoare pe care le-am aflat şi în articolul şapte. Deosebirea însă este aceasta: în articolul şapte suntem povăţuiţi „să credem”, pe când articolele de la sfârşit ne învaţă nu numai să credem în aceste adevăruri, ci şi „să nădăjduim”.

Crezul se termină cu această mărturisire plină de bucurie: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Cuvântul „aştept”, adică doresc, înseamnă că învierea morţilor şi viaţa veacurilor este un adevăr în care nu numai credem, ci şi nădăjduim. Aşa ne învaţă Sfântul Apostol Petru: „Pentru aceea încingeţi-vă coapsele cugetului, fiţi treji, nădăjduiţi pe de-a-ntregul în harul pe care-l veţi primi la arătarea lui Iisus Hristos” (1 Ptr 1, 13).